Neglijenţa ta.

Am fost doar un copil
Dar tu nu ai observat
Suferinţa prezentă în sufletul meu,
Nu ai văzut-o sau nu ai vrut.
Şi acum imi amintesc trecutul,
Când spun "trecut" ma refer la dorinţa mea de a fugi departe de voi
Undeva, deşert sau junglă
Chiar nu conta,
Pentru că acum este deja prea târziu.
Am pus la suflet toate lucrurile mărunte
Oare ai observat?
Caci nu cred.
Trebuia să invăţ şi să mă mut departe de aici
Departe,foarte departe.
Nu pot să privesc înainte
Fară să nu-mi amintesc eşecurile voastre amoroase.
Clipele fericite le pot număra pe degete,
Iar pe cele nefericite le-am uitat de mult timp numărul.
Din cauza asta am ajuns să identific viaţa cu capul unui om
Iar firele de păr sunt problemele,
Apărute ca ciupercile după ploaie.
Din cauza voastră m-am maturizat prea devreme,
Toti se jucau,râdeau,numai eu plangeam.
Chiar şi acum plâng noaptea sau chiar ziua.
Din cauza voastră privirea-mi e pierdută în neştire
Inima mi-e întunecată de atunci
Când am aflat că viaţa este un şir lung de dezamăgiri
Iar sufletul meu e ca o pană care se lasă dusă de vântul melancoliei.
Te gândeai doar la tine,iar eu la mine
În ochii mei de cate ori ai avut curajul să priveşti fară să clipeşti.
Iar când nu vei mai fi,
Va fi la fel,oricum
Greşelile tale sunt deja imprimate în existenţa mea.
Poate că ai uitat cum a fost copilăria ta,
Poate mi-ai vrut binele şi te-ai lăsat dus de val,
Influenţat de femeia aia,
Pe care o detest şi acum.
Trebuia să discuţi cu mine mai mult
Trebuia sa-mi spui ce gândeai..
Dar iţi promit ca eu,
Cu propriul meu copil nu voi eşua
Cum ai facut tu cu mine.
O să dau ce e mai bun,
Ceea ce tie ti-a lipsit
Rabdarea si afecţiunea,
Un şir lung..
Acum te urăsc,dar când nu vei mai fi
Nimic altceva decat o amintire dureroasa a unui părinte,
Iţi voi duce dorul cu fotografia ta în mâna,
Una din pozele rare în care zâmbeai,
Alturi de mama,
Regretând ca nu te-am cunoscut deloc
Câ nu ai petrecut timpul cu mine,
Ca o adevărată familie.
Nici nu ai avut habar câtă nevoie am avut de tine.